Cum trebuie să procedeze conducătorul unui autobuz dacă i-a fost prescris un tratament medicamentos?

Explicație

Răspunsul corect este A: conducătorul autobuzului trebuie să se asigure că administrarea tratamentului prescris nu îi afectează capacitatea de a conduce. Unele medicamente pot provoca somnolență, amețeli, încetinirea reacțiilor, tulburări de vedere sau diminuarea atenției, efecte deosebit de periculoase atunci când vehiculul transportă pasageri. Faptul că medicamentul a fost prescris de medic nu înseamnă automat că poate fi administrat înainte de conducere fără verificarea reacțiilor adverse. Conducătorul trebuie să citească prospectul și să solicite sfatul medicului sau farmacistului, iar dacă apar efecte incompatibile cu șofatul, nu trebuie să conducă. Varianta B este greșită deoarece legea nu impune renunțarea în toate cazurile la administrarea medicamentelor, ci interzice conducerea atunci când starea medicală sau efectele tratamentului afectează siguranța. Varianta C este, de asemenea, incorectă: nu există o „doză minimă” universal sigură, iar reducerea dozei fără recomandare medicală poate fi periculoasă. Obligația generală rezultă din condiția ca șoferul să fie apt medical pentru conducere, prevăzută de Art. 21, iar examinarea medicală urmărește certificarea calităților necesare conducerii, potrivit Art. 22.